- Molecule organice din penele lui Enceladus ar putea fi produse de radiatii, nu neaparat din oceanul subteran
- Experimente de laborator au simulat conditiile de la suprafata lunii lui Saturn
- Rezultatele complica interpretarea astrobiologica a datelor Cassini
- Cercetatorii indeamna la prudenta si mai multe teste inainte de concluzii
Enceladus, satelitul lui Saturn, ascunde un ocean global sub o crusta groasa de gheata. Materialul lichid este aruncat in spatiu prin crapaturi din apropierea polului sud, generand pene de particule fine care se extind pe sute de kilometri.
O parte revine pe suprafata, iar restul se alatura inelului E al lui Saturn, cel mai exterior si mai lat. Intre 2005 si 2015, sonda Cassini a NASA a traversat aceste pene si a detectat o varietate de molecule organice, interpretate initial ca posibile semne ale unui mediu bogat chimic, poate chiar locuibil, sub gheata.
Studiul care schimba perspectiva: radiatii, nu biologie?
Noi cercetari sugereaza că o parte din acele molecule nu ar proveni din oceanul subteran, ci ar putea fi produse de radiatiile naturale din jurul lui Enceladus. „Noul studiu ofera o explicatie in care radiatia, nu biologia, se afla in spatele prezentei a cel putin unora dintre aceste molecule organice”, arata lucrarea.
Cum au testat ipoteza: un laborator, conditiile lui Enceladus
Echipa condusa de Grace Richards, cercetatoare planetara si postdoctoranda la Institutul National de Astrofizica din Roma, a creat un amestec reprezentativ pentru gheata de la suprafata: apa, dioxid de carbon, metan si amoniac.
Amestecul a fost racit la -200°C intr-o camera de vid si bombardat cu ioni de apa, componenta cheie a mediului de radiatii al lunii. Radiatiile au initiat reactii care au generat un „cocktail” molecular: monoxid de carbon, cianat, amoniu, diversi alcooli si precursori ai aminoacizilor, precum formamida, acetilena si acetaldehida. Prezenta acestor molecule sugereaza ca procese similare pot avea loc pe Enceladus.
Ce spun oamenii de stiinta: prudenta si rigoare
Richards a prezentat rezultatele la Reuniunea Comuna Europlanet Science Congress–Division for Planetary Sciences (EPSC-DPS 2025) de la Helsinki, Finlanda, si a publicat un raport detaliat in Planetary and Space Science. „Nu cred neaparat ca experimentele mele discrediteaza orice legatura cu locuibilitatea lui Enceladus”, a spus Richards.
„Atunci cand incerci sa deduci aceasta compozitie a oceanului din ceea ce vezi in spatiu, este important sa intelegi toate procesele care implica modificarea acestui material.” Pe langa radiatii, ea enumera schimbari de faza, interactiuni cu peretii de gheata si cu mediul spatial.
Planetaristul Alexis Bouquet (CNRS, Universitatea din Aix-Marsilia), neimplicat in studiu, a subliniat: „Avem nevoie de multe experimente de acest tip… acestea au demonstrat ca se poate produce o anumita varietate de specii in conditii relevante pentru polul sud al lui Enceladus.”
Ce urmeaza: mize mari pentru misiunile viitoare
Noul cadru de interpretare este esential pentru planificarea misiunilor catre lumile inghetate, dar si pentru decodarea datelor asteptate de la Europa Clipper (NASA) si JUICE (ESA), dedicate explorarii satelitilor cu oceane subterane. Desi concluziile nu exclud un ocean locuibil, ele cer prudenta in legarea directa a moleculelor observate de procese biologice.
O tinta majora ramane, dar intrebarile cresc
Enceladus ramane o tinta principala in cautarea vietii sau macar a elementelor ei constitutive: are apa lichida, o sursa de energie si un amestec chimic bogat. Totusi, pentru a transforma indiciile in dovezi, este esential sa distingem ce provine din ocean si ce este sculptat de radiatii. Chemarea la actiune este clara: mai multe experimente, instrumente mai fine si interpretari mai nuantate, pentru ca marea intrebare sa primeasca, intr-un final, un raspuns solid.
