- Google testeaza centre de date AI amplasate pe sateliti alimentati cu energie solara.
- Proiectul, numit Project Suncatcher, vizeaza valorificarea unei surse aproape nelimitate de energie curata.
- Primele prototipuri de sateliti ar urma sa fie lansate in colaborare cu Planet pana in 2027.
Google exploreaza o solutie radicala pentru consumul urias de energie al centrelor sale de date dedicate inteligentei artificiale. Compania ia in calcul transformarea constelatiilor de sateliti alimentati cu energie solara in centre de date orbitale, mutand practic o parte din puterea de calcul in spatiu, departe de retelele electrice suprasolicitate de pe Pamant.
Prin Project Suncatcher, Google vede in spatiu locul ideal pentru extinderea infrastructurii AI, acolo unde energia solara poate fi folosita aproape continuu, fara intreruperi legate de ciclul zi noapte sau de conditiile meteo.
Centre de date spatiale alimentate de o energie aproape nelimitata
Viziunea Google este ca unitatile sale de procesare tensorala, TPU, sa orbiteze Pamantul montate pe sateliti echipati cu panouri solare. Aceste panouri ar putea genera electricitate aproape in permanenta, ceea ce, potrivit calculelor interne, le-ar face de pana la opt ori mai productive decat instalatiile similare de la sol.
Obiectivul este dublu: pe de o parte, compania vrea sa sustina cresterea exploziva a cererii de calcul AI, iar pe de alta parte sa reduca presiunea asupra retelelor electrice si emisiile asociate centralelor traditionale. Pentru Google, accesul la o sursa aproape nelimitata de energie curata ar putea deveni un avantaj strategic major.
Provocari: comunicatii ultrarapide si riscuri de deseuri spatiale
Desi ideea pare spectaculoasa, Google recunoaste ca exista obstacole majore. Unul dintre cele mai dificile tine de comunicatiile dintre sateliti. Pentru a concura cu centrele de date terestre, legaturile dintre platforme trebuie sa suporte volume de date de ordinul zecilor de terabiti pe secunda.
Pentru a atinge aceste performante, Google ia in calcul manevrarea satelitilor in formatii foarte stranse, la distante de ordinul kilometrilor sau chiar mai mici. Aceasta strategie ridica insa riscuri suplimentare, in conditiile in care coliziunile si deseurile spatiale sunt deja o problema tot mai mare pe orbita joasa a Pamantului.
TPU rezistente la radiatii si un calendar ambitios
Un alt capitol critic pentru Google este rezistenta hardware-ului la radiatiile cosmice. Compania a testat TPU-urile Trillium pentru toleranta la radiatii si afirma ca acestea pot suporta o doza totala echivalenta cu o durata de viata a misiunii de cinci ani, fara defectiuni permanente. Aceasta performanta este esentiala pentru viitoarele centre de date spatiale, unde interventiile fizice sunt imposibile sau extrem de costisitoare.
Deocamdata, trimiterea acestor cipuri in spatiu ramane foarte scumpa. Totusi, o analiza de cost interna sugereaza ca, pana la mijlocul anilor 2030, lansarea si operarea unui centru de date orbital ar putea ajunge aproximativ comparabila, la nivel de cost energetic pe kilowatt pe an, cu un centru de date similar de pe Pamant.
Google planifica deja o misiune comuna cu compania Planet pentru a lansa cativa sateliti prototip pana in 2027, cu scopul de a testa hardware-ul pe orbita si de a valida ipotezele tehnice ale Project Suncatcher.
Project Suncatcher arata ca Google este dispusa sa regandeasca din temelii modul in care este construita infrastructura de calcul AI. Daca planurile de centre de date spatiale vor deveni realitate, compania ar putea deschide o noua etapa in industria tehnologiei, in care orbita Pamantului devine extensia fireasca a cloudului.
