ANM, Administratia Nationala de Meteorologie, indica faptul ca, pe fondul temperaturilor diurne pozitive, zapada va continua sa se topeasca in masivele vizate. Apa rezultata din topire patrunde in stratul superior, il umezeste, iar apoi, pe timpul noptii, acest strat umed ingheata, formand cruste de inghet la suprafata. In profunzime, se mentine un strat mai vechi, intarit, ceea ce creeaza o structura in care, ziua, stratul superior umed poate aluneca la suprasarcini.
ANM spune ca In Muntii Bucegi, Fagaras, Parang-Sureanu, ANM stabileste risc 2 – moderat. La peste 1800 m, combinatia dintre topire, umezire si inghet nocturn favorizeaza instabilitatea stratului superior. ANM mentioneaza ca, ziua, pe anumite pante inclinate, mai ales in vai cu depozite mai consistente, la suprasarcini se mentine riscul declansarii unor avalanse in general mici si izolat medii, care angreneaza stratul superior umezit. Practic, dinamica zilnica a temperaturii devine factorul-cheie: inmuiere in orele calde, apoi intarire superficiala cand temperaturile coboara.
Sub 1800 m, ANM arata ca zapada s-a topit in mare parte si ramane in dimensiuni scazute, mai ales la altitudini mai mari. Totusi, ANM subliniaza ca umezeala suplimentara poate sustine curgeri in zone apropiate de 1800 m, acolo unde mai exista zapada suficienta pentru a se pune in miscare.
Pentru Muntii Tarcu-Godeanu, ANM incadreaza situatia la risc 1 – redus. La peste 1800 m, stratul de zapada este redus, iar depozite mai consistente apar doar in unele vai umbrite. ANM precizeaza ca, ziua, partea superioara se umezeste si pot aparea avalanse mici, in special unde depozitele sunt mai mari, prin alunecarea zapezii umede peste stratul mai vechi de langa sol. ANM noteaza ca riscul este amplificat la supraincarcari, chiar daca, per ansamblu, ramane redus. Sub 1800 m, ANM indica un strat mic, prezent mai ales peste 1600 m, care va continua sa scada.
In Carpatii Orientali, ANM mentine tabloul general de risc redus (1). La peste 1800 m, stratul este redus si va continua sa scada din cauza temperaturilor diurne pozitive. ANM mentioneaza ca precipitatiile slabe din ultima parte a intervalului nu vor depune decat un strat redus la altitudini inalte, astfel ca riscul de avalansa ramane redus, in special prin alunecarea zapezii umezite din partea superioara peste cea mai veche din apropierea solului, pe pante cu depozite mai consistente si la supraincarcari. Sub 1800 m, ANM noteaza ca stratul ramane de mici dimensiuni, prezent mai ales peste 1600–1700 m.
Pentru Carpatii Occidentali, ANM transmite cea mai simpla concluzie: stratul existent este extrem de redus, iar nu exista risc de avalansa in intervalul analizat. ANM sugereaza astfel o diferenta clara fata de masivele unde alternanta topire–inghet mentine instabilitatea la altitudine.
ANM descrie un interval dominat de temperaturi pozitive ziua, cu topire si umezire, urmate de inghet nocturn si formare de cruste, un tipar care poate sustine instabilitate locala la altitudini mari. In masivele Bucegi, Fagaras si Parang-Sureanu, ANM pastreaza risc moderat, iar in restul zonelor monitorizate riscul ramane redus sau inexistent, cu accent pe atentia sporita pe pante inclinate si in vai cu depozite mai consistente.
