Ministrul Apararii, Radu Miruta, a conturat o radiografie a portofoliului de proiecte care acopera, in total, zona de aparare, dar cu un accent clar pe achizitia si productia de armament. Din 34 de proiecte prezentate ca ansamblu, 21 tin de inzestrarea propriu-zisa a armatei, adica zona in care se cumpara, se produce sau se co-produce. Valoarea cumulata anuntata pentru aceste 21 de proiecte este de 11,68 miliarde de euro, ceea ce reprezinta, practic, nucleul financiar al planului.
Ministrul Apararii a insistat ca publicul trebuie sa inteleaga o regula simpla a mecanismului SAFE, nu poate sustine, din aceasta linie, ceva complet nou daca acel proiect nu a fost deja transmis catre Comisie. In logica explicata, cele 21 de proiecte asociate exclusiv cu Ministerul Apararii sunt, in realitate, proiecte mutate pe aceasta finantare din planul de inzestrare deja existent, tocmai pentru a respecta cadrul de eligibilitate.
Ministrul Apararii a descris SAFE ca pe o fereastra de oportunitate cu reguli stricte, unde continutul conteaza la fel de mult ca momentul. Mesajul central, daca proiectele nu au intrat la timp pe traseul catre Comisie, nu pot fi “inventate” ulterior pentru a atrage bani. Din acest motiv, mutarea proiectelor din planul national pe aceasta linie a fost prezentata ca o adaptare pragmatica, nu ca o schimbare de directie.
Ministrul Apararii a mai indicat ca transparenta ar urma sa creasca in perioada imediat urmatoare, prin declasificarea listei de proiecte. Conform calendarului prezentat, declasificarea ar putea avea loc saptamana viitoare, iar publicarea ar include atat lista, cat si detalii operationale, inclusiv directii de achizitie.
Ministrul Apararii a oferit o imagine generala a categoriilor incluse intre cele 21 de proiecte, fara a intra in nume comerciale. In prim-plan apare masina de lupta a infanteriei, descrisa ca o tinta de ultima generatie, menita sa ridice standardul fortelor terestre. In acelasi pachet, arma de asalt purtata de militari ar urma sa fie modernizata pentru intreg personalul Armatei Romane.
Ministrul Apararii a enumerat, de asemenea, componente pentru drone, pentru apararea antiaeriana si pentru munitie, cu accent pe compatibilitatea cu echipamente moderne. A fost mentionata si zona de radare, unde abordarea ar combina achizitia cu evaluari privind ce merita facut local si ce trebuie procurat din exterior. In paralel, componenta navala include nave de patrulare, cu o dorinta explicita ca o parte importanta a lucrarilor sa se poata realiza in Romania.
Ministrul Apararii a subliniat ca selectia intre productie interna, achizitie externa si colaborare a fost facuta pe baza unei analize riguroase, cu mai multi factori, tocmai pentru a evita promisiuni care nu pot fi sustinute industrial.
Ministrul Apararii a descris starea unor fabrici din industria nationala de armament in termeni duri, sugerand degradare si lipsa de activitate, in timp ce armata are nevoie de tehnologie de ultima generatie. Ideea-cheie, acest mecanism de comenzi si plati poate fi folosit mai inteligent, conditionand contractele de transfer tehnologic si de investitii reale in capacitati locale.
Ministrul Apararii a legat acest obiectiv de un pariu pe “ultimul tren” al revigorarii industriei, daca tehnologia vine, oamenii invata, iar capabilitatile raman in tara. Daca nici dupa acest soc de modernizare companiile nu pot derula contracte si livrari in continuare, semnalul este ca problema nu mai poate fi rezolvata prin inertie.
Ministrul Apararii a mai explicat ca unele societati de stat aveau in conturi sume foarte mari, dar invocau blocaje legale, inclusiv legate de TVA, pentru a nu putea angaja comenzi noi. In acest context, au fost mentionate schimbari legislative, transferuri de capital social, o hotarare de guvern si o serie de masuri manageriale, inclusiv inlocuiri de administratori si lansarea de selectii pentru mai multe companii din zona Romarm. Bani exista, iar interactiunea fortata cu mediul privat ar trebui sa aduca tehnologie, platita prin SAFE.
Ministrul Apararii ar vrea consolidarea rapida a capabilitatilor militare prin proiecte mari, deja pregatite pentru finantare, si repunerea pe picioare a industriei nationale prin transfer tehnologic si reguli mai dure pentru companiile de stat. Daca declasificarea promisa va confirma detaliile si calendarul, urmatoarele saptamani pot deveni testul de credibilitate pentru intregul efort.
