Diana Buzoianu, Ministrul Mediului, deschide o noua confruntare publica cu ceea ce numeste spatiul de stiri intoxicat, acuzand direct un episod de dezinformare care a capatat viteza in ultimele ore. Diana Buzoianu afirma ca s-a propagat, la unison, ideea ca ar fi blocat ilegal 11 baraje, iar mesajul ar fi fost alimentat prin citarea unui comunicat despre proiecte de infrastructura din PNRR, deturnat apoi intr-o naratiune pe care o numeste mincinoasa.
Diana Buzoianu sustine ca realitatea este invers fata de acuzatie, nu exista o blocare ilegala, ci un esec major de implementare, consumat inaintea mandatului sau, care a dus la pierderea finantarii europene. Diana Buzoianu indica drept miza centrala sumele destinate barajelor, polderelor si digurilor, despre care spune ca au fost pierdute in proportie covarsitoare, dupa ani in care lucrarile nu ar fi inceput efectiv, desi ar fi trebuit finalizate pana in august 2025.
In centrul reactiei, Diana Buzoianu descrie episodul ca pe un tipar de manipulare: un comunicat legat de barajele incluse in PNRR ar fi fost folosit pentru a construi o „stire” ca ministrul ar fi oprit lucrari. Diana Buzoianu respinge frontal aceasta interpretare si afirma ca discutiile publice trebuie igienizate, tocmai pentru ca astfel de acuzatii se lipesc rapid de emotia publica.
Pentru a intari ideea ca nu este vorba despre o disputa tehnica, Diana Buzoianu aduce in discutie istoricul informatiilor publice, spunand ca a prezentat situatia inca din a doua saptamana de mandat, intr-o conferinta de presa. Diana Buzoianu transmite ca a refuzat sa lase problema ascunsa, iar acum considera ca atacurile urmaresc mai degraba scandalul decat clarificarea faptelor.
Din perspectiva prezentata de Diana Buzoianu, punctul critic este pierderea finantarii: peste 300 de milioane de euro care ar fi trebuit sa consolideze infrastructura anti-inundatii. Diana Buzoianu spune ca motivul ar fi fost simplu, dar devastator: ani la rand proiectele nu au intrat in executie, ceea ce a facut imposibila respectarea termenelor.
Diana Buzoianu nu se opreste la diagnosticul financiar, ci leaga pierderea de responsabilitate institutionala. Diana Buzoianu afirma ca acesta a fost motivul demiterii lui Sorin Lucaci, despre care spune ca a condus institutia in anii in care s-a produs esecul.
Un element cheie din relatarea Dianei Buzoianu este mecanismul prin care proiectele au fost eliminate: in urma negocierilor cu Comisia Europeana, lucrarile ar fi fost date jos din lista de finantare, pentru ca nu exista un scenariu realist de finalizare pana in august 2025. Diana Buzoianu afirma ca, din zeci de proiecte, doar doua ar fi ramas finantate, fiind cele cu implementare efectiva deja inceputa.
Mesajul central al Dianei Buzoianu este ca nu se poate confunda un program pierdut din cauza intarzierilor istorice cu o pretinsa blocare „ilegal” decisa ulterior. Diana Buzoianu considera ca tocmai aceasta diferenta este ignorata in naratiunea pe care o combate.
Pe fondul presiunii publice, Diana Buzoianu avertizeaza ca anul 2026 nu poate livra o reparatie instantanee: bugetul ANAR sau bugetul national nu pot acoperi imediat sume de asemenea amploare. Diana Buzoianu vorbeste despre necesitatea prioritizarii si despre continuarea investitiilor in mod multianual, intr-un cadru realist, nu in promisiuni rapide.
Diana Buzoianu subliniaza ca pierderea s-a acumulat intre 2021 si 2025 si ca nu exista „solutia magica” prin care banii sa fie pusi la loc peste noapte. In aceasta cheie, Diana Buzoianu prezinta situatia ca pe o lectie despre costul coruptiei si al incompetentei institutionale, cu efect direct asupra sigurantei in fata inundatiilor.
Pe frontul mediatic, Diana Buzoianu anunta ca va face sesizare la CNA, sustinand ca acuzatiile ar reprezenta o incalcare a legii. Diana Buzoianu mentioneaza, in acelasi registru, ca postul vizat ar fi mai avut episoade in care ar fi mintit pe teme de securitate nationala.
In paralel, Diana Buzoianu spune ca in acest an va veni cu o propunere de mecanism de fond de investitii multianual, care este prezentat ca jalon in PNRR. Diana Buzoianu descrie aceasta directie ca parte a reformelor considerate necesare in zona institutiei si afirma ca exista actori „mufati la putere” sau grupuri de interese care ar alimenta zilnic scandaluri ori ar sabota activitatea.
In varianta prezentata de Diana Buzoianu, scandalul nu este despre 11 baraje oprite, ci despre o pierdere masiva de finantare, un esec de implementare acumulat in ani si o lupta pentru reforma intr-o institutie aflata sub presiune. Diana Buzoianu promite doua raspunsuri simultane: unul institutional, prin sesizarea CNA, si unul administrativ, prin prioritizare si un mecanism multianual care sa inlocuiasca, gradual, banii pierduti.
