Ministrul Transporturilor, Ciprian Șerban, pune pe masa decidenților un proiect de ordin care urmărește publicarea acceptării amendamentelor la Codul internațional privind siguranța navelor care utilizează gaze sau alți combustibili cu punct de aprindere scăzut, cunoscut drept Codul IGF. Demersul este legat de modificările adoptate în cadrul Organizației Maritime Internaționale, prin Rezoluția MSC.551(108) a Comitetului de siguranță maritimă din 23 mai 2024, cu efecte care se văd direct în modul în care sunt evaluate riscurile și gestionate operațiunile tehnice și de alimentare cu combustibil.
Ministrul Transporturilor explică faptul că România, ca stat membru al Organizației Maritime Internaționale în urma aderării prin Decretul Consiliului de Stat nr.114/1965 la Convenția de la Geneva din 1948, este parte la principalele convenții privind siguranța maritimă, securitatea maritimă și prevenirea poluării mediului marin de către nave. În această logică, ordinul propus nu este o inițiativă izolată, ci o verigă în lanțul de obligații internaționale pe care statul și le asumă în domeniul transportului maritim.
Ministrul Transporturilor își fundamentează ordinul pe arhitectura de reglementare construită în jurul Convenției SOLAS 1974, împreună cu protocoalele SOLAS PROT 1978 și SOLAS PROT 1988, considerate instrumente centrale pentru ocrotirea vieții omenești pe mare. În baza acestei convenții au fost adoptate reglementări obligatorii, iar Codul IGF a intrat în acest ecosistem prin Rezoluția MSC.391(95) din 11 iunie 2015, acceptată de România prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 707/2016.
Noutatea, subliniază Ministrul Transporturilor, este pachetul de amendamente adoptat în cadrul sesiunii 108 a Comitetului de siguranță maritimă din 23 mai 2024. Aceste modificări vizează mai multe segmente ale Codului IGF: Partea A, unde se adaugă o definiție nouă și se completează cerințele de evaluare a riscurilor, precum și secțiuni dedicate navelor care folosesc gaze naturale drept combustibil. Totodată, sunt actualizate cerințe tehnice privind fabricația, executarea și testarea, dar și reglementări operaționale care țin de alimentarea cu combustibil. Pentru operatori și autorități, miza este o abordare mai clară, mai uniformă și mai predictibilă a riscurilor asociate combustibililor cu punct de aprindere scăzut.
Ministrul Transporturilor indică un calendar în două trepte, conform procedurii de acceptare tacită prevăzute de convențiile SOLAS. Amendamentele sunt considerate acceptate de statele părți la 1 iulie 2025, în absența notificării unor obiecții de către o treime dintre acestea. Apoi, intrarea în vigoare pe plan internațional este fixată la 1 ianuarie 2026. Această succesiune de date oferă, în practică, o fereastră de pregătire pentru administrație și pentru sectorul maritim, în care regulile trebuie cunoscute, transpuse și aplicate coerent.
În lectura Ministrului Transporturilor, publicarea acceptării amendamentelor prin ordin este pasul administrativ care aliniază România la efectele procedurii internaționale. Accentul cade pe claritate juridică și pe consolidarea capacității de control: odată publicate, amendamentele devin referința operațională pentru verificări și conformare, în zona siguranței navigației și a securității navelor.
Ministrul Transporturilor subliniază rolul ministerului ca autoritate de stat în domeniul transportului maritim, cu obligația de a asigura îndeplinirea angajamentelor care decurg din tratatele internaționale. În exercitarea acestei prerogative, ministerul urmează să publice amendamentele acceptate în conformitate cu procedura convenției, iar Autoritatea Navală Română, ca autoritate centrală de specialitate în domeniul siguranței navigației și al securității navelor, aflată în subordinea ministerului, va asigura respectarea acestora.
Ministrul Transporturilor își încheie argumentația într-o notă administrativă fermă: proiectul de ordin a fost elaborat și înaintat spre aprobare, tocmai pentru a pune în mișcare, la nivel național, mecanismul care face legătura între deciziile Organizației Maritime Internaționale și aplicarea lor efectivă în România. Într-un sector în care riscurile sunt tehnice, operaționale și de mediu, iar standardele sunt globale, sincronizarea cu Codul IGF actualizat devine un test de rigoare instituțională.
