Boboteaza vine anul acesta cu acelasi contrast pe care Romania il cunoaste prea bine, linistea solemna a slujbei si agitatia practica a cozilor pentru apa sfintita. Pe 6 ianuarie, in plina iarna, oamenii isi ajusteaza programul, isi iau recipiente si cauta un lucru simplu, dar incarcat de simbol: apa binecuvantata, pastrata apoi “pentru tot anul”.
Cuprins:
- Programul de la Catedrala Patriarhala: orele cheie pentru slujba si Agheasma Mare
- De ce apa devine “Agheasma Mare” de Boboteaza si cum este folosita in traditie
- Ritualuri de iarna: aruncarea crucii in apa si obiceiuri locale
Boboteaza este o zi in care calendarul religios se intalneste direct cu logistica urbana. In Bucuresti, punctul central ramane Catedrala Patriarhala, unde programul anuntat traseaza ore clare pentru cei care vor sa participe, dar si pentru cei care vin strict pentru Agheasma Mare.
Programul de Boboteaza de la Catedrala Patriarhala: orele cheie pentru slujba si Agheasma Mare
Pentru credinciosii care se organizeaza la minut, reperele sunt publice: intre 08:30 si 10:30 este programata Sfanta Liturghie, iar de la 10:30 urmeaza slujba de sfintire a apei, oficiata in pridvorul Resedintei Patriarhale. In mod traditional, dupa slujba, cei prezenti sunt binecuvantati prin stropire, iar apoi incepe partea cea mai “vizibila” a zilei, distribuirea apei sfintite.
Boboteaza inseamna si “Slujba Sfintirii Mari a apei”, iar Agheasma Mare devine reperul practic pentru mii de oameni. Boboteaza, pe fond, nu e doar despre participare, ci si despre flux: cand ajungi, pe unde intri, cat astepti, cum pleci. In Bucuresti, organizatorii si presa au vorbit si despre cantitati mari pregatite pentru public, tocmai pentru a reduce presiunea pe un interval de cateva ore.
De ce apa devine “Agheasma Mare” de Boboteaza si cum este folosita in traditie
Dincolo de aglomeratie, mesajul central ramane unul teologic, sarbatoarea Bobotezei este asociata cu Botezul Domnului si cu ideea de purificare. In explicatiile publicate in presa, se subliniaza ca apa de la aceasta sarbatoare este considerata “sfintita” printr-o invocare speciala si ca, in credinta populara, “nu se strica”.
Boboteaza are si o dimensiune domestica, foarte romaneasca: apa luata de la biserica ajunge in case, uneori pentru stropirea gospodariei, alteori pastrata “pentru leac” sau folosita in momente-cheie ale anului. Aici apar si regulile nescrise, transmise din familie in familie, intre recomandari de post, rugaciune si obiceiuri locale care amesteca religiosul cu folclorul.
Ritualuri de iarna: aruncarea crucii in apa si obiceiuri locale
Daca Bucurestiul are simbolul Patriarhiei, multe orase de pe Dunare sau din zonele cu apa in apropiere au imaginea care revine anual la televizor, “aruncarea crucii” si tineri care intra in apa rece pentru a o aduce la mal. In relatari din anii trecuti, traditia este descrisa ca o competitie a curajului, cu premii simbolice si cu o incarcatura de “bun augur” pentru cel care reuseste primul.
Boboteaza este, astfel, si un barometru cultural, in unele locuri ramane ceremonie strict religioasa, in altele capata aer de eveniment comunitar, cu participare masiva, reguli locale si un peisaj care spune, fara multe cuvinte, ca iarna e inca “stapana”.
In final avem si un mesaj al Preafericitului Patriah Daniel pentru Boboteaza, care incearca sa ii ajuge pe crestinii din Romania sa inteleaga mai bine insemnatatea ridicata a acestei sarbatori extrem de importante pentru intreaga crestinatate.
“Prima duminică din 2026 a fost Duminica dinaintea Botezului Domnului, iar Evanghelia acestei zile, de la Sfântul Apostol Marcu, a adus în atenție Predica Sfântului Ioan Botezătorul. În cuvântul de învățătură ținut în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că „botezul în apă practicat de Ioan ca semn de pocăință pregătitoare spre iertarea păcatelor trebuia completat cu Botezul în apă și în Duh Sfânt, prin care omul primește în același timp iertarea păcatelor, înfierea sau calitatea de fiu al lui Dumnezeu după har și arvuna învierii sufletului din moartea cauzată de păcat”. Prin Botezul săvârșit de Ioan, a mai arătat Preafericirea Sa, se întărea conștiința nevoii omului de a fi iertat de păcate, dar și nevoia de schimbare a vieții.“
