Astronomii care au utilizat date arhivate de la telescopul uriaș Keck II de pe Mauna Kea, în Hawaii, au reușit pentru prima dată să observe aurora infraroșie a lui Uranus. Acest fenomen spectaculos oferă noi perspective asupra unuia dintre cele mai enigmatice planete din sistemul nostru solar.
Cum Se Formează Aurora Infraroșie pe Uranus ?
La fel ca aurorile de pe Pământ, cele de pe Uranus sunt cauzate de interacțiunea particulelor încărcate purtate de vântul solar cu câmpul magnetic al planetei, care le direcționează de-a lungul liniilor câmpului magnetic către polii magnetici. Când aceste particule intră în atmosfera lui Uranus, ele colidează cu moleculele atmosferice, determinându-le să lumineze.
Pe Pământ, lumina aurorală provine din coliziuni cu atomi de oxigen și azot, culorile fiind în principal roșu, verde și albastru. Pe Uranus, însă, gazele atmosferice dominante sunt hidrogenul și heliul, la temperaturi mult mai scăzute decât pe Pământ. Acestea determină ca strălucirea aurorală a lui Uranus să fie predominant la lungimi de undă ultraviolet și infraroșu.
Aurora ultravioletă de pe Uranus a fost observată pentru prima dată în 1986 de sonda Voyager 2 a NASA, care a trecut pe lângă planetă în acel an. A fost nevoie de aproape 40 de ani pentru a detecta corespondentul său în infraroșu.
Descoperirea făcută cu Ajutorul Telescopului Keck II
Folosind date de la Spectrometrul în Infraroșu Apropiat (NIRSPEC) al telescopului Keck II, colectate încă din 2006, o echipă de astronomi condusă de studenta la doctorat Emma Thomas de la Universitatea din Leicester, Anglia, a identificat linii de emisie de la molecula H3+. H3+ este un cation de trihidrogen care conține trei protoni și doar doi electroni, ceea ce înseamnă că este încărcat pozitiv.
Emisia de pe Uranus a fost rezultatul ionizării hidrogenului molecular și formării cationilor H3+ în urma coliziunilor cu particule încărcate, emisia creând o strălucire aurorală infraroșie deasupra polului magnetic nordic. Practic, echipa lui Thomas a observat aurorele nordice ale lui Uranus.
“Temperatura tuturor planetelor gigant gazoase, inclusiv Uranus, este cu sute de grade Kelvin/Celsius peste ceea ce modelele prezic dacă ar fi încălzite doar de soare, lăsându-ne cu întrebarea mare despre cum aceste planete sunt atât de mult mai calde decât ne așteptăm”, a declarat Thomas. “O teorie sugerează că aurora energetică este cauza acestui lucru, generând și împingând căldura de la aurora spre ecuatorul magnetic.”
Descoperirea aurorei infraroșii pe Uranus deschide noi orizonturi în înțelegerea fenomenelor atmosferice ale planetelor gigant gazoase. Acest eveniment nu doar că oferă un spectacol vizual impresionant, dar contribuie și la demistificarea unora dintre misterele legate de structura și dinamica atmosferică a acestor planete îndepărtate.
