Recent, comunitatea științifică a fost martora unei descoperiri remarcabile: microquasarii, asemănători găurilor negre ale vampirilor din povestirile SF, ar putea fi responsabili pentru generarea misterioaselor raze cosmice de înaltă energie ce bombardează Pământul. Această ipoteză vine să aducă noi răspunsuri în domeniul astronomiei și fizicii particulelor.
Microquasarii, astfel denumiți datorită asemănării cu quasarii supermasivi, sunt găuri negre cu masă stelară care se hrănesc prin decuparea materialului din stelele supergigante însoțitoare. Acest material este apoi redirecționat spre polii găurii negre și aruncat în spațiu sub formă de jeturi relativiste de mare viteză. Fenomenul este nu doar fascinant, dar și crucial în înțelegerea razelor cosmice, detectate pentru prima dată în 1912, cu energii care pot ajunge până la 10²⁰ electronvolți (eV) – mult mai mari decât cele generate de Large Hadron Collider.
Cercetătorii au investigat această legătură folosind Sistemul Stereoscopic de Înaltă Energie (H.E.S.S.), concentrându-se pe SS 433, cel mai puternic microquasar din Calea Lactee. Observațiile au arătat că razele gamma de înaltă energie provin din jeturile microquasarului atunci când acestea interacționează cu materia înconjurătoare, generând fronturi de șoc ce accelerează particulele.
Gaura Neagra “Vampir” care poate Deslusi un Mister INCREDIBIL pentru Oamenii de Stiinta
Valentí Bosch-Ramon, profesor asociat la Universitatea din Barcelona, subliniază că acest mecanism de accelerare este similar cu cel al rămășițelor supernovelor, dar cu potențialul de a genera energii chiar mai mari. Această descoperire, publicată în revista Science, deschide noi perspective asupra sursei razelor cosmice.
SS 433, primul microquasar descoperit în 1975 și inclus într-un catalog al corpurilor cerești din 1977, a fost menționat și de Arthur C. Clarke ca una dintre „Șapte minuni ale Lumii”. Acesta se află în inima epavei supernovei W50, situată la aproximativ 18.000 de ani lumină de Pământ și supranumită „nebuloasa lamantin”.
Studiile asupra SS 433 au dezvăluit că acesta constă dintr-o gaură neagră cu o masă de 10-15 ori mai mare decât Soarele și o stea supergigantă albă, orbitează unul pe celălalt la fiecare 13 zile pământești. Din această interacțiune gravitațională, materialul este extras și redirecționat în jeturi, care se învârt într-un model spiralat și modelează nebuloasa W50.
Interesant este că jeturile SS 433, observabile în unde radio, își pierd energia și devin invizibile, doar pentru a reapărea în raze X de înaltă energie la distanțe mari de sursa lor. Această caracteristică sugerează că particulele sunt reaccelerate la energii și viteze mai mari. Prin studiul acestor jeturi în raze gamma, echipa de cercetători a concluzionat că electronii de mare viteză, accelerați de șoc, transformă particulele de lumină infraroșie în raze gamma.
Această descoperire nu doar că aduce lumină asupra misterului razelor cosmice, dar deschide și noi orizonturi în studiul universului nostru, demonstrând încă o dată complexitatea și frumusețea cosmică.
