Astronomii au dezvăluit descoperirea a trei luni noi, două orbitează în jurul lui Neptun, iar una în jurul lui Uranus. Aceste descoperiri majore ridică numărul lunilor cunoscute ale lui Neptun la 16 și, respectiv, al celor ale lui Uranus la 28, deschizând noi perspective în înțelegerea sistemului nostru solar.
Prima lună nouă descoperită în jurul lui Uranus în peste două decenii este, de asemenea, posibil cea mai mică dintre toate, având doar 8 kilometri în lățime. Aceasta își completează orbita în jurul gigantului de gheață într-un lent maraton cosmic de 680 de zile. Denumită provizoriu „S/2023 U1”, această descoperire așteaptă un nume definitiv inspirat din personajele shakespeariene, urmând tradiția denumirii sateliților lui Uranus.
Neptun nu este mai prejos, având acum două luni noi în sistemul său. Cea mai strălucitoare dintre ele, denumită temporar „S/2002 N5”, se mândrește cu o lățime de 23 de kilometri și pare să orbiteze într-un ciclu de 9 ani. Celălalt satelit, „S/2021 N1”, cu o lățime de aproximativ 14 kilometri, înconjoară Neptunul o dată la 27 de ani. Se așteaptă ca ambele să primească nume inspirate de mitologia greacă, respectând tradiția denumirii lunilor neptuniene.
Uranus si Neptun sunt in Centrul unei INCREDIBILE Descoperiri, ce a fost Vazut in Premiera
Aceste corpuri ceresti au fost anunțate de Centrul pentru Planete Minore al Uniunii Astronomice Internaționale, subliniind importanța colaborării internaționale în domeniul astronomic. Descoperirile au fost posibile datorită observațiilor meticuloase efectuate de Scott Sheppard și echipa sa, folosind telescoape situate în Hawaii și Chile.
Sheppard a remarcat că aceste luni sunt “cele mai slabe găsite vreodată în jurul acestor două planete gigantice de gheață folosind telescoape de la sol”, necesitând tehnici avansate de procesare a imaginii pentru a fi identificate. Descoperirea lunii uraniene a fost confirmată în noiembrie anul trecut, în timp ce cele două luni neptuniene au fost observate pentru prima dată în septembrie 2021.
Orbitele neobișnuit de înclinate și forma lor ovală sugerează că aceste luni nu s-au format în jurul planetelor lor gazdă, ci mai degrabă au fost capturate gravitațional la un moment dat în trecutul cosmic. Această concluzie deschide noi întrebări privind dinamica sistemului solar și procesele de formare a sateliților naturali.
Descoperirile recente subliniază cât de puțin știm despre propriul nostru sistem solar și cât de multe mai sunt de descoperit. Cu fiecare nou satelit identificat, înțelegerea noastră asupra cosmosului se adâncește, arătând complexitatea și frumusețea universului în care trăim.
