Tony Fadell, cunoscut ca si parintele iPod, a parasit cu mult timp in urma compania Apple si a fost angajat al Google dupa ce a sa companie Nest a fost achizitionata de catre cei din Mountain View, el avand ocazia de a lucra cu ambii co-fondatori ai Google, Larry Page si Serghey Brin.
Experienta de a lucra in cadrul Google a fost complet diferita fata de cea de a lucra in cadrul Apple, Fadell oferind cateva detalii extrem de interesante cu privire la diferentele dintre Steve Jobs si Larry Page, ambii reusind sa stea la baza crearii unor companii extraordinare.
Fadell sustine ca in cadrul Apple a invatat de la Steve Jobs foarte multe in ceea ce priveste marketing-ul produselor si importanta experientei pe care o au utilizatorii cand folosesc produsele companiei americane, acest lucru fiind cunoscut pentru fostul presedinte Apple.
In contrast, Larry Page si echipa sa incercau sa creeze produse la care nimeni nu s-ar fi gandit, ei privind mai departe de conventional pentru a initia procese de dezvoltare ale unor produse care erau cu mult inaintea imaginatiei oricarei persoane din Silicon Valley.
In cadrul Apple gandirea era complet opusa, cei de acolo eavand in ADN motivatia de a dezvolta produse la care nu s-a gandit nimeni, ci doar de a le imbunatati pe cele existente.
Desi in ultimii sai ani Apple nu gandea precum Google, inceputurile Apple au avut la baza dezvoltarea unor produse la care nimeni nu s-ar fi gandit, insa mentalitatea s-a schimbat mult de atunci.
For me, it’s really contrasting this with Steve (Jobs), because I learned a lot from Steve about experience and marketing and product design. With Larry in particular it was about looking out well beyond the horizon and trying to pull out that horizon you can’t see. They can jump up really high and see it well before anyone else does and try to pull it in. That is unheard of in Cupertino (Apple’s Silicon Valley headquarters) from my experience there.
To me that was an eye-opener. Every time I open up another (Google research) lab or somebody introduced me to something, I’m like, “What? You’re doing that? Oh, my God.” And it just — you know, it’s candy for my brain.
