Ministrul Sanatatii a anuntat in mod oficial deciziile pentru Romania, pe care autoritatile le iau in mod oficial, iar asta pentru ca vorbim despre o serie de achizitiifacute cu ONAC pentru unitati mobile de terapie intensiva, care sa fie folosite pentru tratarea pacientilor critici nou-nascuti, acolo unde este nevoie.
Ministrul Sanatatii vorbeste deasemenea inclusiv despre constructia unor noi spitale de mari arsi in Romania, iar asta pentru ca este nevoie de ele, iar autoritatile investesc sume serioase de bani pentru ca aceste proiecte sa fie duse la bun sfarsit, chiar daca nu se stie foarte clar cand anume ar trebui sa se intample asta.
“Ministerul Sănătății, în parteneriat cu ONAC, a lansat în consultare publică licitațiile pentru achiziționarea de caravane mobile de screening pentru cancer, respectiv, achiziționarea de unități mobile de terapie intensivă pentru pacienții critici nou-născuți. Valoarea investiției se ridică la peste 20 de milioane de euro, iar fondurile vor fi alocate din PNRR.
În sfârşit, am pornit proiectele abandonate din anul 2014. La Timişoara, proiectul este avansat, se construieşte, a început construcţia şi la Spitalul ‘ Grigore Alexandrescu’, cel de-al doilea centru de arşi, şi sperăm ca, până la sfârşitul acestui an, să înceapă efectiv lucrările şi la Târgu Mureş. Practic, în aceşti doi ani de mandat.
Am repornit proiecte care păreau abandonate şi lucrurile se desfăşoară în mod evident – cele trei noi centre de arşi vor fi gata în anul 2025. Nu cred că există un standard. Vă spun că mai mărim capacitatea acum să ajungem până la cel puţin 50 – 60 de paturi demaraj la sfârşitul acestor trei proiecte. Există şi paturi de nivel intermediar nu numai paturile pentru mari arşi, pentru că pacienţii ulterior au nevoie de îngrijiri suplimentare.
Cred că nici o ţară din lume nu are un număr suficient de mare încât în cazul unei catastrofe, unei tragedii să poate să trateze toţi pacienţii. Important este însă să putem să gestionăm activitatea curentă, dar trebuie să facem şi o educaţie şi o informare a populaţiei încât riscurile apariţiei unor astfel de accidente să fie cât mai mici. Nu există nicăieri o posibilitate să ai centru de mari arşi.
Toată lumea speră să aibă un centru cu sute de paturi, în care oamenii de acolo să aştepte să se întâmple ceva. Nu, nu aşa funcţionează lucrurile. Trebuie să existe şi posibilitatea rotirii personalului, adică chirurgii plasticieni să poată să îşi facă activitatea curentă şi, periodic, să asigure şi funcţionarea acestor centre.”
